imnul cacarii

Ingrijorare

... da, sunt ingrijorat pentru ca incep sa aud niste refrene ingrozitoare, pentru mine cel putin.

1. Astia (PD-L) incearca sa repare ce au facut ceilalti si voi chiar nu vreti sa intelegeti ca asta trebuie facut!

2. Foarte bine le fac astora ca si asa erau multi si nesimtiti. (se refera la bugetari bineinteles)

3. Oricum pensionarii primesc mai mult decat trebuie si ne paraziteaza existenta.

4. Cum sa ia un pensionar o pensie mai mare decat un om angajat!?

Lista poate continua la nesfarsit. Acum nu stiu daca lucrurile astea sunt o masca inumana pentru dezamagirea produsa de votul dat pro PD-L si Basescu al unora sau continua spalarea creierelor Base-style, dar impresia pe care o lasa este profund inumana.

Lipsa unui protest real din partea societatii civile, sterilitatea si lipsa de consistenta a actiunii sindicatelor, sunt pana la urma o consecinta a relaxarii sociale din ultima perioada si devin pana la urma si o cauza caderii actuale. De ce spun asta: intr-o perioda de prosperitate (asa cum o fi fost ea - indusa de trend-ul mondial sau european, pe credit sau nu ...) sindicatele si societatea civila nu au avut activitate, guvernul ( ala rau al lu' Tariceanu) nu a avut nevoie de presiuni pentru a lua masuri de crestere a pensiilor si salariilor, au facut asta cu convingerea ca asa este just, asa s-a ajuns in situatia ca oamenii astia din sindicate "sa-si iasa din mana". Apoi, preocuparea excesiva a unei parti a societatii civile de a justifica grandomania domnului Presedinte si a celeilalte parti de a atrage atentia ca nu e bine ce vrea Basescu, prinderea presei la mijloc in tot jocul asta, a lasat loc dezastrului actual. In timp ce noi ne dadeam in cap reciproc pe tema Parlamentului unicameral, baietii destepti dadeau contracte si bani celor care au facut servicii in campania pentru legislative si se pregateau sa puna la cale prezidentialele. 

In tot timpul asta minciunile si spalarea de creiere continua, am fost momiti ca niste bibani , am luat momeala si apoi am fugit cu ea de am ametit, si cand sa ne revenim in simtiri ce sa vezi? Pai asta: 25%, 15%, 25%!

Ma simt vinovat desi nu am votat cu ei pentru ca am muscat momeala, desi stiam ca toate temele acelea erau false  si nu puteau fi sustinute real. Ma simt vinovat pentru ca m-am enervat si mi-am nenorocit atatia neuroni pe chelia lu' Base si a suporterilor neconditionati care acum vor sa-si ingroape bunicii pentru ca e firesc ca ei sa traiasca mai bine pe cadavrele lor.

Sa traiti bine, va zic si cu constiinta curata!

P.S.: Renunt la reactia logica de a combate cu vorba, ma indrept catre o abordare ma relaxata din punt de vedere psihic, dar atentie la dinti, nu mai raspund decat la provocari.

Primii zece ani

Week-end-ul trecut mi-am reintalnit colegii de liceu dupa 10 ani, cu unii dintre ei ma mai intalnisem si mai stiam cate ceva despre ei, de cei mai multi insa nu mai stiam mare lucru. A fost o intalnire frumoasa in care mai mult ne-am reamintit decat am povestit despre cei zece ani care au trecut. Ce ma bucura cel mai mult e ca nimeni nu s-a schimbat la modul fundamental, ca personalitate vreau sa spun; normal ca diferente intre cei de atunci si cei de acum sunt, dar nu fundamentale, sunt diferente datorate profesiilor, experientelor prin care au trecut dar nimic care sa ma faca sa nu ii recunosc.

Asta nu e deloc involutie ci demonstreaza consecventa, pentru ca sunt oameni care se schimba total dar considera ca se reinventeaza, la ce poate ajuta acest rebranding personal continuu daca nu doar la pierderea sinelui si depersonalizare. Ii felicit pentru asta si astept intalnirea oficiala.

Ca sa nu ne mai ascundem dupa deget

Pozitia nr. 19 unicul si inconfundabilul serenism presedinte al Romaniei, cel al carui dosar este de negasit domnul TB

"TOTUS MUNDUS AGIT HISTRIONEM"

"Toata lumea joaca teatru" - spunea motto-ul teatrului "Globe" din Londra in vremea lui Master Will. Este o zicere actula pentru lumea noastra, pentru noi, tineri si batrani, toti ne dorim sa fim si transmitem altceva decat suntem cu adevarat. Raportam totul la imaginea noastra, si la ce credem ca vor altii sa vada in noi. Am ramas doar imagine, imagine si cuvinte care nu ne reprezinta dar ne definesc existenta in ochiul privitorului. Totul pare a fi un dans al imperecherii, ne vopsim penele pentru a fi atragatori in fata partenerului, a sefului, a clientilor, punem totul pe bazele unei inselatorii, ne construim relatiile personale si profesionale pe minciuna initiala, nu spunem ca ne dorim sa fim ceea ce deja pretindem a fi.

Nu spun ca toti sunt asa, nu critic si nu condamn pe nimeni, dar din pacate societatea ne cere deja imperios sa vorbim cu vorbele altora. Care este cauza? Poate materialismul, poate globalizarea si tendinta de a prelua totul fara a face eforturi prea mari de a adapta ceea ce importam, poate si asta este o cauza, importam totul fara a constientiza ca asta ne poate dauna. Nu promovez modelul francez de nationalism pe baza caruia se traduce si hamburger sau hotdog, dar nu pot decat sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca Eminescu ar fi scris cu vorbele francezilor sau ale germanilor. Urmatoarea intrebare este care ar fi mobilul acestui comportament - succesul, banii, imaginea. Urmarea este ca ne raportam la noi prin ceea ce facem profesional, totul se reduce la profesie, pentru ca profesia inseamna bani si succes, deci de ce sa mai citim literatura sau poezie daca nu ne face mai competenti in profesia  noastra!? Nu este de mirare ca discutiile informale se rezuma pana la urma la masini si televizoare cu plasma, pentru ca acestea sunt masura succesului, un om care discuta despre dotarile a doua jeep-uri demonstreaza ca isi permite asa ceva si in acelasi timp are capacitatea analitica de a alege ce este mai bun pentru el, chiar daca pana la urma o astfel de alegere este in proportie de 90% emotionala si nu tranzactionala (observati deformarea profesionala a omului de vanzari!).

Pentru ce muncim pana la urma? Pentru a avea, pentru a ne permite sa calatorim si sa vedem lucruri frumoase. Sunt absolut de acord cu ambele idei, dar in primul rand sunt de acord cu ideea de a stii pentru ce muncesti. Parerea mea este ca succesul este o notiune la fel de relativa la om ca si mobilul existentei umane, la fel ca dragostea (intreaba 100 de oameni ce reprezinta dragostea pentru ei si vei primi 80 de raspunsuri diferite), iar succesul se vede cel mai bine pe mina omului, poti avea 10 case si 5 masini, dar daca nu ai timp sa stai in toate tot nefericit vei fi. Sa ai o casa e o realizare in ziua de azi, un lucru dupa care fiecare alearga, sa ai si o a doua casa intr-un loc care iti place foarte mult este o reusita la fel de importanta, dar de aici mai departe cred ca totul se reduce la vanitate sau se datoreaza necunoasterii sinelui. Departe de mine gandirea socialista sau vorbele lui Iliescu ca "proprietatea este un moft", fiecare e liber sa faca cate case vrea, poate fac afaceri imobiliare sau poate asta este conceptia despre succes, oricat de viciata ar fi notiunea din urma nu este de condamnat.

Pana la urma jocul pe care il jucam ajunge sa ne defineasca, oamenii ne vor cunoaste pentru ce propagam, daca ne simtim sau nu bine cosmetizati in aceasta forma este o alegere personala si ne afecteaza direct, depinde de fiecare sa faca lucrurile in felul sau si asa cum simte ca trebuie.

De buget ... numai de bine

Ma bucur, desi cu durere ca am avut dreptate, atunci cand discutand cu niste prietenii, le spuneam ca PD minus L este un partid de stanga, iar pasul spre dreapta a fost doar jumatatea din stanga imprejur. Unii dintre ei imi vor spune ca nu am inima, ca ma bucur pentru asta, ca nu sunt roman, ma vor face iar idiot ca nu am votat cu Basescu si imi vor repeta ca nu am rabdare si ca sunt manipulat si indoctrinat de presa nenorocita, controlata de mogulii rai, in frunte cu Voiculescu si Patriciu (by the way : Rusine Dinu Patriciu, rusine!). Dar eu, pentru ca sunt un prost, un idiot, care a vazut ce urmeaza sa se intample, ma uit si ma amuz la cei care acum au inceput sa fie stupefiati de ce se intampla de la buget pana la miscarile din politica.

Mai intai despre miscarile din politica - foarte scurt si la obiect - de la cine au furat pedisti cei mai multi adepti pentru a face majoritatea? De la partidul cu care aveau cele mai multe in comun, de la PSD, au luat ceva-ceva si de la PNL, dar grosul este de la "comunisti" - asa cum ii denumeau ei in campanie. Spuneam intr-o discutie cu un prieten ca daca PD minus L s-ar sparge, cei mai multi ar fugi la PSD, si viceversa pentru cazul PSD. Dar nu vreau sa imi laud capacitatile mafaldice, ci doar sa constat niste stari de fapt.

Revenim la subiectul principal - Bugetul. Treaba cu democratia in Romania s-a demonstrat prin faptul ca opozitia nu a reusit sa obtina nicio concesie sub forma amendamentelor, deci doar puterea decide, restul sunt rai pentru ca nu ne-au votat pe noi, deci sa se aleaga praful - textul standard este: "nu avem bani, atat se poate acum, daca se va putea mai mult reanalizam, cei care nu inteleg fac doar jocuri politicianiste". Te-ai astepta totusi ca la 20 de ani de la Revolutie, timp in care multi au fost si au facut scoli prin strainatate, sa aiba o viziune in construirea unui buget, niste linii de urmat pentru a realiza niste idei principale, cum ar fi: dezvlotarea infrastructurii rutiere (viteza cargo - deci a marfurilor in Romania este 45 km/h, in Italia 75 km/h), dezvoltare rurala - pentru ca avem cel mai mare numar de locutori in mediul rural din Europa, iar PIB/ cap de locuitor in zona asta este foarte jos, incurajarea investitiilor straine, creare de locuri de munca, etrc. Nimic din toate astea totusi. Principala si unica preocupare este transa de la FMI, "facem bugetul ca sa luam banii astia, nu de alta dar toti cei care au investit in campanie asteapta un castig pe masura efortului". Nu mai conteaza salarii la bugetari, ba mai mult, mai dam afara din ei, la fel pensiile si asigurarile sociale.

Sunt de acord cu faptul ca sunt multi bugetari, dar care sunt cei ce vor pleca? Tot cei de jos, pulimea adica, aia cu salarii minime, nu sefii sau consultantii. E cunoscut ca sunt departamente cu 7 oameni dintre care 3 sefi, iar restul sunt referenti, tot astia vor fi dati afara, iar munca lor se va imparti la altii. Mai exista varianta de a disponibiliza doar pentru a face loc altora, ii dam afara acum, asteptam 6 luni si ii bagam pe aia de incredere, cu astia si cu ce avem deja in sistem, avem peste 50% si deci noi facem regula jocului.

Intrebarea mea este daca au prevazut bani in buget pentru surplusul de someri creat astfel, daca s-au gandit la faptul ca numarul de asistati social raportat la numarul de angajati in domeniul privat, va creste!? Nu conteaza, trebuie sa vina banii de la FMI si pe urma mai vedem noi, oricum tot prostul plateste - adica romanul.

Nu mai sper sa se intample nimic si nu am asteptat sa faca statul ceva pentru mine, ce as vrea este sa nu imi mai puna bete in roate, pentru mine disponibilizarile la bugetari inseamna cozi si stat mai mult la ghiseu, si asta pentru ca nu sunt in stare sa faca o platforma online prin care sa poti face plati, imaginativa ca pentru a plati impozitul la o firma trebuie sa ceri o foaie de plata, si abia apoi sa te duci sa platesti, asta dupa ce ai depus deja declaratia de profit, TVA si alte anexe pe care numai sa le completezi iti ia o zi. Legea fiscala e o alta problema, este atat de intortochiata si de greu de inteles incat te apuca nervii dupa primele 5 articole, nu exista un manual de proceduri, sau un regulament pentru fiecare fel de firma in parte.

Concluzia mea este una simpla si dureroasa, managementul public in Romania exista doar in teorie. Proiectia bugetara ar trebui sa se faca pe proiecte, iar daca ai o problema de bani te rezumi la cele mai importante, dar pentru astea trebuie sa ai niste teluri, proiectele fiind mijlocul de a le implini, oricum nu e momentul si nici locul si nici eu nu sunt cel mai in masura pentru a tine cursuri de management public, oricum daca intri in sistemul public cu astfel de idei te dau aia afara in suturi.

Pana una alta, romanii vor face exercitii de supravietuire, de la patroni, pana la muncitori si pensionari.

Pentru ultrasii basescieni, promit sa scriu numai cu litere de tipar, dar pentru asta astept feed-back.

Sa fi fost oare degeaba?

A fost sau nu degeaba Revolutia acum 20 de ani? In primul rand a fost sau nu revolutie? A fost sau nu lovitura de stat? Eu cred ca a inceput ca revolutie si s-a terminat ca lovitura de stat, lovitura de stat data revolutionarilor. Cine? Ililci! Esalonul doi ?! DA! Il auzeam pe Dinescu la CNN spunand ca nu prea avea cine altcineva, poate, desi nu pot sa fiu de acord cu el in totalitate, nu avea cine sa ne conduca in acceptiunea despre conducator a acelui moment, decat unul din esalonul doi. Observ la unii prieteni si colegi aceeasi acceptiune despre conducator: teme false carora li se da o gravitate exagerata comparata cu ceea ce e cu adevarat important si grav, demagogie - oligarhii sunt rai ca nu sunt cu mine, cei care sunt cu mine sunt buni si rasplatiti; un om care sa ne duca de mana acolo unde vrea el.

Acceptiunea despre procesul de conducere e una viciata, cel care castiga acest post trebuie sa faca numai pentru cei care l-au votat, numai ei au dreptul de a vorbi despre asta, ceilalti trebuie sa se alature curentului de opinie sau vor fi ostracizati.

Suntem, asa cum spunea Dan Puric, o natiune degenerativa in mare parte, mojicismul a devenit o virtute, ideea de patriotism se invarte in jurul unei persoane si nu in jurul conceptului de natiune, lucrurile care ne caracterizau candva devin acum starine de noi. Unde mai sunt romanii ospitalieri? Unde mai sar romanii unii pentru altii? Nicaieri. Putinii dintre ei care mai reprezinta aceste valori sunt romanii, ceilalti, cei care se simt reprezentati de mojici, de manelisti, nu reprezinta altceva decat degenerarea spirtului acestei natii. Nu sunt in niciun fel de acord cu Patapievici care nu vedea virtuti in acest popor si nu spun asta, spun doar ca toate astea ne vor duce spre un neoromanism trunchiat si viciat fata de ce este romanismul veritabil. Exemplul cel mai simplu este Revolutia. Momentul in care totul a devenit prea mult, momentul in care toti au simtit ca vor sa scape, acel moment a fost unul de emulatie nationala, cand toti isi doreau sa fie liberi, a inceput la Timisoara unde portestanti, catolici, ortodocsi, romani, unguri, germani, sarbi au protestat si au aparat un pastor pe numele lui Tokes Laszlo. A continuat la Arad, apoi la Bucuresti, Buzau, Brasov, Ploiesti samd, bineinteles cu diferite intensitati. 20 de ani mai tarziu o alta emulatie a plecat cu ajutorul Facebook tot de la Timisoara - incriminarea Pactului pentru Timisoara; PD-L contra PSD si PNL, numai ca acum a fost intre romani si romani. A fost o demonstratie a gibonismului, a utupanismului, libertate inteleasa aiurea, pe principiul minerilor si a spargatorilor de greva, aveau dreptul sa fie acolo si unii si altii, insa modul de manifestare a fost inteles absolut gresit. Imi spunea un timisorean ca s-a intalnit acolo cu forte multa lume care venise pentru altceva: care la banca, farmacie, cumparaturi si au manifestat acolo. Cu toate astea nu pot sa nu imi amintesc cum ultrasii basescieni planuiau asta pe sit-ul Ilustrului si Serenisim Conducator, spunand "trebuie sa facem ceva". Asta este Romania, confruntarea ideilor trebuie sa fie violenta, plina de injurii ceilalti sunt rai, noi suntem buni. Daca am judeca cu atentie organizarea in teritoriu a partidului oranj s-ar observa o similitudine cu partidul nazist al lui Hitler, mascat tot sub cheia poporului suveran care isi doreste libertatea de sub papucul oligarhilor.

Concluzia este ca nu a fost degeaba, pentru unii cel putin, aceeasi care nici pe vremea aia nu sufereau decat de lipsa functiilor care sa le dea posibilitatea de a se protapi pe ici pe colo si sa fie slugile unui protector.

Rusine Dinu Patriciu!!!!