“Sunt istovit, si-n tihna voi sa mor
Decat sa-l vad slavit pe ticalos,
Iar pe sarman de rasul tuturor,
Sa vad tagaduit pe credincios,
Pe vrednicul de cinste, orpsit,
Si pe femei batjocorite crunt,
Pe cel far’ de prihana, pedepsit,
Si pe viteaz rapus de cel marunt,
Si artele sub pintenul de despot,
Si vad prostia doctor la destepti
Si adevarul “vorba de netot”,
Si strambul poruncindu-le la drepti:
Ma uit, scarbit, la tot si – bun ramas!
Dar daca mor, iubirea-mi cui o las?”
Aceste versuri apartin secolului XVI, dar ca si Caragiale si Shakespeare ramane in actualitate ca orice mare om de litere, asa cum a spus chiar amicul sau Ben Jonson (da se scrie fara “h”) “Shakespeare nu apartine veacului sau ci timpului”. Puteti deci citi si descoperi asemanarile cu societatea contemporana romaneasca.
Adevarul este ca acestea erau problemele societatii emergente din Anglia acelor vremuri, iar viziunea umanista, renascentista a lui Shakespeare isi are locul in contextual asupririi de catre clasa superioara a clasei burgeheze care era oprita din a creste si a se forma, ceea ce se intampla si azi, doar ca mai putin fatis in tara lui Basescu. La urma urmei, progresul inseamna eliminarea saraciei, inseamna educatie, gand liber si de aici dificultatea in a accepta asa ceva.
Nu voi face conexiunile intre genul de personaje la care se refera autorul si personalitati contemporane, voi lasa imaginatia fiecaruia sa se pronunte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Opiniile sunt binevenite si apreciate