Sa fi fost oare degeaba?

A fost sau nu degeaba Revolutia acum 20 de ani? In primul rand a fost sau nu revolutie? A fost sau nu lovitura de stat? Eu cred ca a inceput ca revolutie si s-a terminat ca lovitura de stat, lovitura de stat data revolutionarilor. Cine? Ililci! Esalonul doi ?! DA! Il auzeam pe Dinescu la CNN spunand ca nu prea avea cine altcineva, poate, desi nu pot sa fiu de acord cu el in totalitate, nu avea cine sa ne conduca in acceptiunea despre conducator a acelui moment, decat unul din esalonul doi. Observ la unii prieteni si colegi aceeasi acceptiune despre conducator: teme false carora li se da o gravitate exagerata comparata cu ceea ce e cu adevarat important si grav, demagogie - oligarhii sunt rai ca nu sunt cu mine, cei care sunt cu mine sunt buni si rasplatiti; un om care sa ne duca de mana acolo unde vrea el.

Acceptiunea despre procesul de conducere e una viciata, cel care castiga acest post trebuie sa faca numai pentru cei care l-au votat, numai ei au dreptul de a vorbi despre asta, ceilalti trebuie sa se alature curentului de opinie sau vor fi ostracizati.

Suntem, asa cum spunea Dan Puric, o natiune degenerativa in mare parte, mojicismul a devenit o virtute, ideea de patriotism se invarte in jurul unei persoane si nu in jurul conceptului de natiune, lucrurile care ne caracterizau candva devin acum starine de noi. Unde mai sunt romanii ospitalieri? Unde mai sar romanii unii pentru altii? Nicaieri. Putinii dintre ei care mai reprezinta aceste valori sunt romanii, ceilalti, cei care se simt reprezentati de mojici, de manelisti, nu reprezinta altceva decat degenerarea spirtului acestei natii. Nu sunt in niciun fel de acord cu Patapievici care nu vedea virtuti in acest popor si nu spun asta, spun doar ca toate astea ne vor duce spre un neoromanism trunchiat si viciat fata de ce este romanismul veritabil. Exemplul cel mai simplu este Revolutia. Momentul in care totul a devenit prea mult, momentul in care toti au simtit ca vor sa scape, acel moment a fost unul de emulatie nationala, cand toti isi doreau sa fie liberi, a inceput la Timisoara unde portestanti, catolici, ortodocsi, romani, unguri, germani, sarbi au protestat si au aparat un pastor pe numele lui Tokes Laszlo. A continuat la Arad, apoi la Bucuresti, Buzau, Brasov, Ploiesti samd, bineinteles cu diferite intensitati. 20 de ani mai tarziu o alta emulatie a plecat cu ajutorul Facebook tot de la Timisoara - incriminarea Pactului pentru Timisoara; PD-L contra PSD si PNL, numai ca acum a fost intre romani si romani. A fost o demonstratie a gibonismului, a utupanismului, libertate inteleasa aiurea, pe principiul minerilor si a spargatorilor de greva, aveau dreptul sa fie acolo si unii si altii, insa modul de manifestare a fost inteles absolut gresit. Imi spunea un timisorean ca s-a intalnit acolo cu forte multa lume care venise pentru altceva: care la banca, farmacie, cumparaturi si au manifestat acolo. Cu toate astea nu pot sa nu imi amintesc cum ultrasii basescieni planuiau asta pe sit-ul Ilustrului si Serenisim Conducator, spunand "trebuie sa facem ceva". Asta este Romania, confruntarea ideilor trebuie sa fie violenta, plina de injurii ceilalti sunt rai, noi suntem buni. Daca am judeca cu atentie organizarea in teritoriu a partidului oranj s-ar observa o similitudine cu partidul nazist al lui Hitler, mascat tot sub cheia poporului suveran care isi doreste libertatea de sub papucul oligarhilor.

Concluzia este ca nu a fost degeaba, pentru unii cel putin, aceeasi care nici pe vremea aia nu sufereau decat de lipsa functiilor care sa le dea posibilitatea de a se protapi pe ici pe colo si sa fie slugile unui protector.

Rusine Dinu Patriciu!!!!